Proiect cultural ”Meșteșuguri uitate”

Proiectul are în vedere realizarea și funcționarea a trei ateliere de fierărie tradițională, publicului larg având astfel posibilitatea de a vedea procedele clasice de modelare a fierului. Proiectul ”Meșteșuguri uitate”  reprezintă inițiativă de valorificare a patrimoniului imaterial de interes și din punctul de vedere al arheologiei experimentale, fiind adresat cercetătorilor, etnografilor și istoricilor. Atelierele funcționale de fierărie vor fi instalate în locuri de impact pentru publicul larg din Brașov, Sibiu și Tg. Mureș sau din împrejurimile acestora.  Tinerii vor fi invitați să se implice în cadrul atelierelor practice desfășurate, aastfel urmărim să crește interesul asupra valorilor etnografice comune naționale și asupra culturii ca manifestare în general.

 

Patrimoniu cultural imaterial de o valoare inestimabilă

Considerăm că România are o impresionantă moștenire de patrimoniu, adevarate opere de artă ale arhitecturii, tradițiilor și obiceiurilor, constituind un capital semnificativ și valoros, demn de păstrat și ocrotit. Transilvania, în special, este depozitarul regional al unui patrimoniu divers și multicultural care reprezintă un ecosistem al diversității culturale și multi-etnice. La fel, spațiul cultural românesc este marcat de o istorie profundă a tuturor etniilor, începând din perioadele antice și finalizând cu perioada modernă, o istorie care oferă repere de ordin moral, social și economic dintre cele mai variate și mai pline de substanță. In acest sens, perioada medievală, perioada renascentistă și perioada barocă se disting prin vastitatea continuturilor culturale și prin bogația valorilor create în acea perioadă. În domeniul patrimoniului imaterial, în afară de studiul etnografiei, al tradițiilor populare și al patrimoniului vernacular, este de puțin interes pentru specialiștii sectorului cultural și mai ales pentru publicul de largă audiență ce a reprezentat Transilvania în istoria Europei de-a lungul secolelor.

 

Locuim în comunițăți de o mare valoare culturală

Spiritul comunitar – conștientizarea faptului de către locuitori că locuiesc în comunități de valoare – nu mai există. Comunitatea locală, în prezent, ignoră reperele culturale ale localității capabile să-i asigure coeziunea. Reflexele acțiunilor civice ale comunității se crează și se întrețin prin implicarea permanentă a acesteia în politicile și proiectele comunitare. Ideile de proiecte și strategiile vin prin identificarea nevoilor grupurilor, iar neimplicarea comunității în aceste acțiuni va perpetua această ignoranță față de patrimoniul cultural al localitații. Din punctul de vedere al capacității sectorului organizațiilor societății civile de a crea astfel de punți, se observă apariția asociațiilor care s-au specializat în reconstituirea pe model happening a evenimentelor istorice. Deși un fenomen larg răspândit în Europa și de cele mai multe ori chiar profesionalizat, modelul este puțin utilizat în România și insuficient fundamentat stiințific.

Metoda reconstituirii ia cel mai adesea forma divertismentului pentru un public nefamiliarizat cu subiectele propuse, iar influențele din cadrul culturii moderne (pop, fantasy, etc.), fac rezultatele ca nefiind deloc calitative cultural.

Astfel, zile ale comunităților, festivaluri medievale (în care elementele de modernitate de tip concerte rock și de cvasi recreere istorică se confundă) organizate prin intermediul diferiților sponsori sunt din păcate, pe lângă aportul propriu al membrilor acestor organizații, ăn mare parte, singurele surse de finanțare ale acestei nișe culturale. În astfel de condiții, preocuparea pentru rigurozitatea stiintifică și pentru recrearea autenticului în demersul artistic nu ocupă un loc prioritar în viața acestor ONG-uri. La aceasta se adaugă lipsa unei coerențe tematice și a unui set comun de principii active la nivelul miscării, ceea ce duce la tendințe divergente în manifestare, cu efecte negative în demonstrație. Aceasta în condițiile în care lucru dovedit și în România prin intermediul unor proiecte implementate cu succes – acțiunea culturale realizate de amatori este un vector al educației culturale pentru un public cât mai variat, dar și o garnție a unei fecundități a demersului cultural în ansamblul său. Utilizarea organizațiilor de amatori în derularea actului cultural de cercetare, prezervare și comunicare a patrimoniului imaterial servește implicării publicului larg în viața culturală și asigură conectarea produselor culturale la comunitate într-o modalitate ușor inteligibilă și accesibilă, fără existența pericolului pierderii calității.

 

Meștesugul fierăritului

Meșteșugul fierăritului,  ocupație care a dat numele unei epoci din istoria omenirii și a devenitii civilizației, fierăritul este, astăzi, mai mult un hobby sau indeletnicire exotică, interesantă, eventual, pentru colecționarii sau pasionații de tradiții.

Totuși, importanța unui astfel de meșteșug pentru contemporaneitate rezidă nu în exotismul acestuia, ci în utilitatea practică aflată în conexiune directă cu reconstituirea istorică. Fie că ne referim la inițiativele de reconstituire istorică, fie că avem în vedere arheologia experimentală, cunoscătorii fierăritului sunt necesari și utili pentru a sprijini o corectă aducere aminte a modului în care erau produse, manufacturate diferite și variate produse. De asemenea, cunoașterea fierăritului este importantă pentru studiile etno-folclorice și identificarea corectă a relațiilor economice și sociale din societățile tradiționale.

 

Fierarii jucau un rol important în comunitate

Fierarii (și potcovarii într-o măsură cel puțin la fel de mare) aveau un rol important în comunitatea tradițională, fiind mai mult decât lucrători, ci deținători ai unor puteri aproape magice, care le permiteau să folosească focul, pământul (fier și cărbune), apa și aerul, să le supună voinței și nevoilor omului.

În funcție de evoluția istorică, izvoarele scrise dovedesc pentru diferite comunități o continuitate a fierăritului întinsă pe mai multe secole (de exemplu, în zona Sibiului, începând cu sec. XIV, în Bucovina, prin sec. XIV-XV, în Oltenia, prin sec. XV etc.). Pe de altă parte, în multe comunități nespecializate, fierarii individuali ocupau un loc central în viața comunității (fapt exemplar transpus în literatura noastră de Marin Preda cu Poiana lui locan). Evolutia istorică a translat meșteșugul prelucrării fierului (și a altor metale) către o identificare etnică, păstrătorii știintei fierului, aramei, aurului sau argintului fiind, de multe ori, țiganii. 0 astfel de identificare este ușor de decelat dacă ne gândim la cuvinte cum sunt „căldărar”, „gabor” sau „argintar”, devenite adevărate mărci identitare. Din această perspectivă, păstrarea și sprijinirea transmiterii meșteșugului se poate dovedi critică pentru unele grupuri etnice.

 

Meșteșuguri uitate – promovare diversității

Proiectul ”Meșteșuguri uitate” își propune să inițieze o schimbare fundamentă în domeniul abordării studierii istoriei și automat a patrimoniului imaterial. Necesitatea revigorării unui meștesug pe cale de dispariție este absolut necesară pentru conservarea sa activă, dar și pentru consolidarea relaței dintre public și sectorul cultural pe noi baze (în opusul relaței dihotomice creator/public, autor/consumator, expozant/vizitator) dedicate participării active la actul creator a publicului devenit din consumator pasiv, inițiator și creator.

Prin tematica proiectului, strâns legată de istoria și valorile culturii românești, proiectul considerăm că se înscrie și ca o inițativă dedicată promovării diversități, dar și a incluziunii și a solidarități sociale – prin accentul pus pe facilitarea accesului la cultură a tuturor categoriilor de public. Pe scurt, proiectul, prin intermediul obiectivelor propuse și a rezultatelor așteptate, se adresează următoarelor priorități:

  • Dezvoltarea de audiente noi;
  • Valorificarea patrimoniului cultural imaterial prin abordări interdisciplinare și încurajarea inițiativelor care pun în valoare patrimoniul imaterial și sprijinirea formelor de dialog intercultural;
  • Diversitatea culturală.

Scopul proiectului cultural

Revitalizarea meșteșugurilor tradiționale în cadrul regiunilor multiculturale

Obiective generale și specifice ale proiectului cultural

Obiectivul general al proiectului îl reprezintă conservarea și valorificarea patrimoniului imaterial prin acțiuni de conservare activă a meșteșugurilor tradiționale.

Obiectivele specific sunt reprezentate de realizarea a trei ateliere de fierărie traditională și implicarea tinerilor în procesul de conservare și revitalizare a meșteșugurilor tradiționale, prin organizarea de ateliere practice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *